De ce acum si nu atunci sau altadata? Intebarea asta ar putea avea o mie de raspunsuri sau niciunul. Cred ca abia acum am avut un motiv puternic si real pentru care sa-mi doresc cu adevarat sa slabesc. Celelalte incercari au esuat pentru ca motivele pentru care vroiam sa slabesc erau frivole si nu contau cu adevarat pentru mine: greutatea cu care-mi gaseam haine pe masura, privirile dezaprobatoare ale oamenilor care ma intalneau pentru prima data, intepaturile "prietenilor", ideea ca TREBUIE sa slabesc. In plus eram dependenta de mancare, imi era mereu foame si poftele ma macinau pur si simplu. Eram sclava poftelor nebune si mancam necontrolat, chiar daca aparent aveam grija la ceea ce mancam. In plus, ma tot ascundeam in spatele scuzei arhi-cunoscute "cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt", iar asta ma facea sa privesc toate excesele mele alimentare ca pe o razbunare impotriva tuturor celor care imi repetau la infinit ca TREBUIE sa slabesc. Eu urasc cuvantul "trebuie", mai ales daca se pune accent pe el, si ori de cate ori il auzeam, parca ma inversunam si mai tare sa fac exact inversul si sa demostrez tuturor ca nu TREBUIE sa fac nimic din ceea ce nu hotarasc singura.
La inceputul anului am observat o miscare neobisnuita in blogosfera. Multe fete pe care le urmaream cu mare interes au inceput sa posteze retete conforme cu dieta Dukan. Cum nu stiam nimic despre aceasta dieta, am inceput sa caut informatii, doar pentru a-mi sadisface curiozitatea. Nici un moment nu m-am gandit ca voi tine si eu dieta asta! Am dat peste blogul Retete Dukan, unde am citit toate articolele despre aceasta dieta. In paralel citeam pe nerasuflate orice articol despre imaginea pozitiva pe care trebuie s-o avem fata de noi insine. Apoi m-am trezit ca incep sa gandesc altfel despre mine si despre modul in care ma razbunam eu pe mine din cauza altora. Am comandat cele doua carti dedicate dietei Dukan, aparute si la noi in Romania si le-am citit din scoarta in scoarta, dar tot nu ma hotaram sa tin dieta.
Timpul a trecut si pe 13 aprilie, intr-un moment in care am crezut ca inima mi s-a oprit si nu mai vrea sa bata, am avut o revelatie: era momentul sa slabesc! Locuiam de putin timp la etajul 4 al unui bloc fara lift. Era un chin pentru mine sa ajung in casa si imi trebuiau pe putin 15-20 minute sa-mi trag suflul inainte sa ma pot descalta, iar asta se intampla in fiecare zi! Cu toate astea nu constientizam cu adevarat ca am o problema si nici nu ma gandeam prea mult la chinul asta de zi cu zi. In ziua aia insa, in timp ce incercam sa-mi revin din starea de lesin care-mi taia rasuflarea si picioarele, efectiv am simtit cu mi s-a oprit inima. In cele doua secunde, care au parut ore, cat am asteptat cu neliniste sa-mi simt iar bataile inimii, am hotarat ca este momentul sa schimb ceva. Cu prima bataie de inima din acel moment, am devenit un alt om.
De atunci, din momentul ala, am inceput dieta Dukan. Mi se potrivea manusa cu preferintele mele alimentare, spre deosebire de dieta Montignac cu care am incercat sa slabesc anul trecut. Poate pentru ca m-am informat mai mult in prealabail, sau pentru ca am fost afectata de efectul de turma din blogosfera, cine stie? Cert este ca si in acest moment afirm cu tarie ca este dieta cea mai potrivita pentru mine.
Am inceput sa-mi fac o colectie de retete conforme pe Pinterest, m-am inscris in cateva grupuri Dukan de pe facebook (Dukaneii, Slabim cu Dukan, Dukaniada, DietaDukanRO, Fetele Dukan), am deschis si eu un grup pe facebook La masa cu Dukan , am inceput sa urmaresc o gramada de bloguri cu retete conforme si am postat pe blog peste 80 de retete conforme cu dieta Dukan. Toate astea in 6 luni, timp in care am slabit 21 de kilograme!!!
Nu sunt decat la mijlocul drumului si voi mai sta la masa cu Dukan o buna perioada de timp, dar sunt foarte mandra de realizarile mele si era impetuos necesar (vedeti cum ocolesc cuvantul trebuie? :D ) sa scriu toate astea pentru aducere aminte, pentru impulsionare in caz de cadere si pentru a demostra ca poti sa faci orice VREI sa faci.
