joi, 31 ianuarie 2013
Ostropel de pui
Uneori ma apuca melancolia si caut in cartea de bucate cea veche o reteta pe care o pot pregati din ingredientele ce le detin in acel moment. Acum fiind vorba de niste banale pulpe superioare de pui, am hotarat sa le transform in ostropel.
Ingredientele folosite de mine:
- 4 pulpe superioare de pui, cu tot cu spate
- 2 cepe
- 1 lingura faina
- 6 linguri ulei
- 1 lingura otet
- 200ml bulion
- 6 catei mari de usturoi
- sare si piper macinat
Pulpele de pui le-am spalat si le-am parlit, apoi le-am taiat si le-am prajit pe toate partile in ulei.
Intre timp am amestecat intr-o carafa bulionul, otetul si doua cani cu apa.
Cand pulpele au fost gata le-am scos intr-un caston si in uleiul ramas am calit ceapa si usturoiul taiate marunt.
In momentul in care ceapa a devenit sticloasa, am adaugat faina si am amestecat bine. Nu am lasat mult faina sa se prajeasca, ci numai 1 minut. Am turnat incet in cratita amestectul de bulion apa si otet, avand grija sa amestec mereu, pentru omogenizare.
Se formeaza un sos subtire.
In carte scrie ca sosul trebuie strecurat si abia apoi se pune carnea in el sa fiarba, dar eu am sarit acest pas pentru ca imi place ceapa si usturoiul in mancare.
Focul l-am pastrat mic si am lasat mancarea pe foc pana cand carnea a fost bine fiarta.
Mancarea am servit-o fierbinte, cu piure de cartofi si salata de varza cruda.
A fost foarte buna mancarea asta! Sosul ala face toti banii! Mi-a adus aminte de tocanitele pe care le facea mamaita mea. Orice facea ea mi se parea ca este cea mai buna mancare, mai ales ca le prepara cu dragoste, fara graba si fara nervi. Ca ea vreau sa ajung si eu! :D
Sa ne fie de bine!
duminică, 27 ianuarie 2013
Gogosi umplute cu varza (de post)
De cand am invatat de la soacra mea sa fac gogosi de post, nu exista luna a anului in care sa nu le prepar de minim 2 ori. Noua ne plac mult si de foarte multe ori m-au scos din impas cand a fost vorba de musafiri sau de pregatirea pachetelului pentru scoala/serviciu/excursie.
Cu o alta ocazie am umplut aceste gogosi cu sunca si cu cascaval si au fost minunate! Fetitei mele i-au placut in mod deosebit si ori de cate ori fac gogosi ma intreaba daca le fac umplute cu sunca si cascaval.
Zilele trecute am facut aluatul pentru gogosi de post si pentru ca aveam o varzuca care statea stinghera in camara, m-am gandit ca sigur o sa le placa mesenilor niste gogosi cu varza. Am avut dreptate! Nu apucam sa le scot bine pe farfurie, ca si dispareau! A trebuit efectiv sa ascund ultimele 4 gogosi ca sa pot sa le fac poza. Bineinteles ca dupa ce am terminat, gogosile au disparut instantaneu.
Ingrediente:
- 500g faina (cantitatea este aproximativa deoarece e posibil sa mai fie nevoie de 3-4 linguri faina in plus)
- 200 ml apa calda
- 12g drojdie proaspata (o jumatate de cubulet)
- 1 lingura zahar
- 1/2 lingurita sare
- 1 lingura margarina
- ulei pentru prajit
- 1 varza (1- 1 1/2kg)
- 1 ceapa mare
- 6 linguri ulei
- sare, piper macinat, cimbru uscat
Prima data m-am ocupat de umplutura. Varza tocata marunt am frecat-o in pumni cu un praf de sare. Am calit in ulei ceapa tocata marunt cu sare (1 lingurita rasa), piper macinat (1/2 lingurita) si cimbru uscat (1 lingurita plina). Cand ceapa a devenit sticloasa, am adaugat varza scursa bine de zeama lasata. Focul l-am pastrat mic si am amestecat mereu, pentru a evita prinderea de fundul cratitei.
Cand varza si-a schimbat culoarea, devenind galbuie, am oprit focul.
Modul de lucru si poze cu prepararea aluatului gasiti aici:
http://cristina-cristinasworld.blogspot.ro/2010/11/gogosi-delicioase-si-pufoase-de-post.html
Din coca am rupt bucati de aluat pe care le-am intins cu un facalet pe blatul de lucru, intr-o foaie nu foarte subtire. Pe jumatate din suprafata foii am pus varza calita, avand grija sa las marginea libera. Am format gogoasa, apasand bine marginile foii pentru a evita iesirea umpluturii afara in momentul prajirii.
Le-am prajit in ulei, intr-o tigaie cu peretii inalti. Stratul de ulei trebuie sa fie gros cam de doua degete.
Cand s-au prajit frumos pe ambele parti le-am scos pe servetele de hartie absorbanta.
Au fost servite cu pofta si n-au avut timp sa se raceasca.
Un singur cuvant care le descrie: DELICIOASE!!!!!
Sa ne fie de bine!
UPDATE 28.02.2016
Am incercat si varianta cu varza rosie ♥♥♥
vineri, 25 ianuarie 2013
Pui cu varza si sfecla rosie, la cuptor
M-am inhamat la inca o provocare, Bucatar curajos. Daca doriti si voi sa participati, va invit sa cititi regulamentul aici:
http://amainbucatarie.blogspot.ro/2013/01/provocarea-bucatar-curajos.html
In fiecare luna se fac doua propuneri de retete: una pentru un fel principal si una pentru un desert. Luna aceasta nu am reusit sa ma incadrez in timp si nu am preparat reteta propusa pentru desert. Am pregatit insa reteta propusa pentru felul principal si acum ma prezint cu ea la raport.
Felul acesta de mancare a fost propus de Adela - "Ceva bun - ceva dulce". In mare am folosit aceleasi ingrediente, dar am facut si cateva modificari. Adela, sper sa nu te superi!
Ingrediente:
- 2 pulpe superioare de pui (de fapt le-am lasat cu tot cu spate si erau foarte mari)
- 1 varza de aproape 1 kg
- 1 ardei gras verde (am avut congelat)
- 1 ceapa mare
- 1 sfecla rosie mijlocie, razuita si stoarsa de zeama
- 1 pahar vin alb (200ml)
- 6 linguri ulei
- cimbru, marar, piper macinat, sare
***Condimentele folosite la ungerea pulpelor de pui:
- 1 lingura boia dulce de ardei
- 1 lingurita sare
- 1/2 lingurita piper macinat
- 1 varf cutit de praf de ardei iute
- 1 lingurita mix pentru mancarea chinezeasca (cumparat din comert)
- 4 linguri ulei de masline
Varza am tocat-o fideluta si am frecat-o cu putina sare, cat sa se inmoaie putin.
Ceapa am tocat-o marunt si am calit-o in ulei impreuna cu sare, piper macinat si cimbru uscat. Cand a devenit sticloasa am adaugat peste ea varza stoarsa de zeama lasata. Am calit varza la foc mic, avand grija sa amestec mereu, pentru a evita prinderea de fundul cratitei. Cand a fost pe jumatate facuta, am oprit focul si am adaugat un pic de marar uscat.
Intr-o tava cu peretii inalti am pus sfecla rosie, ardeiul gras verde si varza calita. Le-am amestecat si am turnat deasupra lor vinul alb si 1/2 pahar cu apa.
Pulpele de pui le-am spalat si le-am sters usor cu un servetel de hartie.
Intr-o farfurie am amestecat uleiul cu boia dulce de ardei, sare, piper, praf de ardei iute si mixul pentru mancarea chinezeasca. Cu acest amestec am uns pe toate partile pulpele de pui.
Pulpele condimentate le-am asezat deasupra amestecului de legume.
Tava astfel pregatita am bagat-o la cuptor, la foc moderat, pe raftul din mijloc. Dupa vreo 40 minute pulpele aveau o culoare foarte frumoasa, iar varza era bine facuta. Am crestat usor pulpele, pentru a da voie si carnii din interior sa se coaca, am mai bagt 10 minute tava in cuptor, apoi am stins focul.
Doamne, ce bine mirosea la noi in casa! Mi-a trebuit multa stapanire de sine sa dau ragaz mancarii sa se racoreasca! Mai mai sa raman fara material pentru poza, asa au tabarat mesenii pe tava!
A iesit foaaaarte buna mancarea asta!
Sarut mana pentru masa! A fost buna si gustoasa!
PS A doua zi mancarea nu ma avea deloc zeama! Toata a fost absorbita de legume!
Cu zeama sau fara zeama, mancarea asta e un deliciu!
miercuri, 23 ianuarie 2013
Cozonac de post
In luna ianuarie, la provocarea secreta, mi-a fost repartizat blogul My world in a jar. Nu cunosteam acest blog si nu l-am vizitat niciodata pana acum. M-a surprins in mod placut si cu siguranta il voi mai vizita.
Carmen este un suflet sensibil, stie sa aprecieze adevarata valoare si adora sa lucreze la tot felul de proiecte pentru casa si familia ei. Mi-a placut in mod deosebit modul in care a ales sa-si zugraveasca camara: roz cu buline albe! Mi-a placut atat de mult incat ma bate gandul sa zugravesc si eu asa camara mea. In plus ii plac targurile si magazinele second hand la fel de mult cum imi plac si mie.
Reteta aleasa de mine de pe blogul ei este cea de Cozonac de post. Am ales aceasta reteta din trei motive: vroiam sa mai imbogatesc colectia de retete de post de pe blogul meu, nu am facut niciodata cozonac (pentru mine era o reteta prea complicata, prin urmare era tabu! ) si pentru ca nu-mi venea sa cred ca din coca pe care o folosesc eu mereu pentru gogosile delicioase si pufoase de post pot face si cozonac. Ei bine, experimentul a fost un succes si ma bucur ca mi-am depasit frica de a pregati cozonac. De acum inainte il voi face foarte des!
Ingrediente:
- 1 cub drojdie proaspata (25g)
- 80g zahar
- 500g faina (eu folosesc Baneasa 000) - cantitatea este aproximativa deoarece e posibil sa mai fie nevoie de 3-4 linguri faina in plus
- coaja rasa de portocala si/sau lamaie
- 1 cana apa calda (250ml)
- un praf de sare
- 1 lingura cu varf margarina (eu am folosit margarina tartinabila, Linco)
- rahat, nuca macinata, stafide, crema de ciocolata sau orice alta umplutura de post va place
Intr-un castronel am amestecat drojdia cu o lingura de zahar, 50ml apa calda si o lingura de faina. Am lasat maiaua sa creasca 10 minute.
Restul de zahar l-am topit in restul de apa calda.
In alt castron, mai mare, am pus faina si in mijlocul ei am format o gropita. Am turnat acolo maiaua crescuta si cu ajutorul unei furculite am inceput sa incorporez faina in maia, turnand din cand in cand apa calda in care am dizolvat zaharul. Cand coca a inceput sa se formeze am adaugat un praf de sare (1/2 lingurita), coaja rasa de portocala si margarina.
Am framantat bine cu mana si am incorporat toata faina din castron. Coca trebuie sa se dezlipeasca singura de pe maini si de pe peretii castronului, de aceea, daca mai credem de cuvinta si coca e prea moale, mai putem adauga cate un pic de faina pana obtinem rezultatul dorit. La sfarsit coca trebuie sa arate asa:
Am acoperit castronul cu un servet curat de panza si l-am pus intr-un loc ferit de curenti de aer rece (in cuptorul cu microunde ), unde l-am lasat o jumatate de ora.
Am aprins focul la cuptor si am captusit o tava cu hartie de copt.
Coca crescuta am rasturnat-o din castron pe masa de lucru si am intins-o cu sucitorul intr-o foaie grosuta.
Eu am ales sa fac acest cozonac cu rahat, prin urmare pe foaia de aluat am pus bastonase de rahat in diferite culori.
Am rulat coca cu grija si am format un sul. Nu m-am complicat cu modele sau impletituri, ci l-am pus in tava fara alte figuri. Din cauza ca tava mea e rotunda, cozonacul a avut forma unui corn supradimensionat.
Am bagat tava la cuptor, incins deja, la foc moderat, pe raftul din mijloc al cuptorului. L-am lasat in cuptor aproximativ 50-60 minute, pana cand a prins o culoare frumoasa, aurie. L-am testat cu o scobitoare daca s-a copt si in interior si apoi l-am scos din cuptor.
Nu va mai spun cum mirosea la noi in casa! Parca venea iar Craciunul Coaja aia de portocala si-a facut datoria cu varf si indesat!
Dupa ce l-am lasat sa se racoreasca o jumatate de ora, l-am feliat.
Toti ai casei au tabarat pe el si l-au devorat inainte sa mai apuc sa-i mai fac vreo poza "artistica". Votul lor unanim a fost urmatorul: "a fost prea putin si prea bun! Trebuie sa faci mai mult, sa ne putem satura!"
Multumesc Carmen pentru idee! Daca nu erai tu, probabil ca niciodata nu as fi stiut ce minuni ies din coca asta simpla, atat de cunoscuta si apreciata de mine! De acum inainte, de cate ori fac gogosi de post, fac mai multa coca si pun si de un cozonac
luni, 21 ianuarie 2013
Nuci umplute cu crema de caramel
Aceasta postare nu contine si reteta, pentru ca reteta am postat-o deja pe blog: Nuci umplute cu crema caramel. Contine insa cateva poze si o precizare importanta:
- nucile preparate dupa reteta Nuci umplute cu crema caramel tin foarte multa vreme, fara sa se altereze si fara sa-si schimbe forma sau gustul!
Nucile ce apar in aceste poze le-am preparat in 18.12.2012 si pentru ca am facut foarte multe, o parte din ele am pastrat sa vad cat timp pot fi tinute fara sa strice. Ei bine, in 19.01.2013 au fost la fel de bune si proaspete ca atunci cand le-am facut! Prin urmare, daca doriti sa preparati aceste nuci umplute cu ceva timp inainte de un eveniment, puteti sa le faceti linistiti si cu doua saptamani inainte.
Nucile au fost pastrate intr-o cutie de plastic cu capac, pe balcon. Pot fi tinute si la frigider sau intr-o camara racoroasa.
Foarte bune aceste Nuci umplute cu crema caramel !!!!
joi, 17 ianuarie 2013
Sa stam stramb si sa gandim drept
De cand am descoperit blogosfera, adica de prin 2008, am tot citit pe diferite bloguri si am auzit diferite pareri despre cum TREBUIE sa arate un blog, despre cum TREBUIE sa arate pozele, despre cum TREBUIE sa folosesti cuvintele, despre cum TREBUIE sa-ti faci publicitate, despre cum TREBUIE sa-ti atragi cititori multi, despre...
Eu inteleg ca fiecare are cate o parere si mai inteleg ca fiecare are dreptul sa-si exprime acea parere, dar tonul ma irita foarte mult. De ce fratilor si surorilor TREBUIE cineva sa faca cum vreti voi? Nu este voie sa avem propria idee? Nu va obliga nimeni sa cititi ceva ce nu va place! Nu va obliga nimeni sa priviti o poza care nu va place! Nu va obliga nimeni sa dati like-uri si add-uri si mai stiu eu ce "-uri"! Si atunci de unde atata ofuscare? De unde atata rautate? Pentru informatia voastra, orice pagina de internet are in coltul din dreapta-sus un patratel cu un X pe el. Apasati-l si treceti mai departe! Lasati rautatile deoparte si comentariile acide! Viata e prea scurta si nu se merita sa ne-o umplem cu venin.
Vrea omu sa-si faca blog despre viata pomului din fata blocului sau despre steaua care a cazut acum un an - are dreptul sa isi faca. Pune pe blog o reteta de mancare cu ingrediente cunoscute doar de papuasi - este fix treaba lui! Daca va place, urmariti-l. Daca nu va place, ignorati-l. Nu aruncati cu noroi in visul lui si in ideile lui. Lasati-l sa se bucure de ele! Poate sunt singura lui bucurie.
Prin postarea asta am incalcat promisiunea pe care mi-am facut-o, aceea de a nu exprima in mod public un gand rautacios. Totusi, trebuia sa o fac, ca prea s-au inmultit rautaciosii si carcotasii si nemultumirea mea era in continua crestere.
Din cauza unor astfel de oameni am fost de mai multe ori pe punctul de a-mi sterge blogul. Parca nimic din ce faceam nu era bine: pozele erau naspa, retetele erau scrise naspa, mancarea era naspa... Imi pierdusem bucuria de a gati, de a poza si de a scrie. Apoi mi-am dat seama ca nu am de ce sa las rautatile sa-mi distruga bucuria. Nu am sa capitulez in fata carcotelilor si barfelor! Blogurile mele sunt parte din viata mea si nu TREBUIE sa fac nimic din tot ce mi se "sugereaza". Orice scriu pe blog, orice poza expusa, orice modificare adusa blogului sunt rezultatul muncii mele si contribuie la mentinerea starii mele de bine. Daca eu sunt multumita de ele, parerea altora ma lasa rece. Hotararile mele sunt singurele care conteaza!
Aceasta postare nu este un pamflet si trebuie inteles ca atare. Orice asemanare cu personaje din viata reala sau cu intamplari asemanatoare este voita.
Va doresc sa aveti o zi minunata!
P.S. V-ati prins ca urasc cuvantul TREBUIE, nu?
marți, 15 ianuarie 2013
Budinca de cozonac cu ciocolata
Mutam in frigider dintr-o parte in alta patru felii de cozonac, groase de un deget, de cateva zile. Si pentru ca nu s-a indurat nimeni sa le manance, am hotarat sa fac budinca de cozonac din ele. Junioara m-a rugat sa o las pe ea sa faca. Eu am acceptat, m-am asezat cuminte pe un scaun si am fotografiat tot.
Ingrediente:
- 4 felii cozonac (noi am avut cu nuca, dar acest lucru nu conteaza)
- 2 oua mari
- 1 cana lapte rece
- 2 linguri zahar
- 1 lingurita esenta de rom
- 100g ciocolata (noi am folosit alba)
Feliile de cozonac le-a taiat in patrate si le-a pus intr-un vas de sticla termorezistent.
Vasul nu a fost uns cu nimic inainte, dar nu are cu ce sa strice daca voi alegeti sa ungeti vasul cu ceva unt.
Intr-un castron a spart ouale si le-a amestecat cu telul. Nu mult, ci doar cat sa le ameteasca un pic.
A adaugat zaharul, esenta de rom si laptele si a mai amestecat un pic, pana cand s-a topit zaharul.
Peste cozonac a pus ciocolata, rupta in patratele, apoi a turnat peste ele amestecul aromat de ou cu lapte.
Vasul l-am bagat in cuptor (eu! ca sa nu zica nimeni ca nu am contribuit si eu cu ceva), la foc mediu, pe raftul de sus. Dupa 40 minute arata asa:
Am lasat budinca sa se racoreasca o jumatate de ora, apoi am taiat-o, am pozat-o si am savurat-o.
A iesit extraordinar de buna!!! Moale, pufoasa si aromata
Se pricepe junioara mea sa faca mancare, nu?
PS Bluzica nu e murdara ci doar uda. Inainte sa se apuce de budinca, a spalat niste pahare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Mainile tale ar trebui sa protejeze, nu sa pedepseasca. Ridica mana impotriva bataii copiilor
"Mainile tale ar trebui sa protejeze, nu sa pedepseasca. Ridica mana impotriva bataii copiilor" este o campanie de eliminare a ...
Cele mai vizualizate retete in ultima saptamana
-
Dupa "lupte seculare" si dupa multe amanari inutile, postez in sfarsit pe blog o reteta tare faina de cozonac delicios si us...
-
Nu stiu daca exista multi amatori de salata de sfecla rosie, mai ales daca exista alte optiuni (muraturi asortate, castraveti bulgarest...
-
Trec zilele ca nebunele si fara sa-mi dau seama aproape am ajuns la sfarsitul lunii mai. Si daca este sfarsit de luna, atunci e musai sa ...
-
De foarte multa vreme imi bantuia gandurile prajitura asta! O facea mamaita mea cand eram eu copila, pentru ca era spornica si buna ♥♥♥ ...
-
In cautarile mele pentru reteta checului perfect am dat peste reteta asta. Checul rezultat dupa prepararea acestei retete este delicio...
-
Am promis ca reteta asta va fi urmatoarea postata pe blog si ma tin de cuvant. Mentionez ca are multe poze, dar doar pentru ca am fost...
-
Ce buna este placinta cu mere ♥♥♥ De-a lungul timpului am incercat tot felul de retete de placinta cu mere, dovada stand si retetel...
-
Cand spun sunca nu ma refer la batoanele acelea, de obicei patratoase, din vitrina de mezeluri, care defileaza pe eticheta cu titlul de s...
-
Ati auzit de slaninuta murata? Nu? Ei bine, la noi acasa se facea in fiecare an, cand aveam porc. De cativa ani insa nu am mai facut...
-
Dupa multe zile in care am lasat pe ultimul loc postarea pe blog, iata ca azi a venit si momentul liber in care pot publica o noua reteta. ...