Prajitura Claudia

Prajitura de fata a luat nastere din dorinta de a folosi la ceva o jumatate de punga de pesmet, care mai avea o saptamana pana la expirare. Rasfoind o revista veche "Practic in bucatarie", am reperat o reteta de prajitura care suna interesant, prajitura Claudia. Aveam toate ingredientele, prin urmare am pornit la treaba.
Rezultatul? O prajitura aromata si parfumata, cu blat umed, foarte interesanta. Desi gustul este minunat, nu avea deloc fata comerciala si nu te imbia cu nimic sa o gusti. Am taiat-o in patratele si am infrumusetat fiecare bucatica cu un mot de frisca si cateva inimioare de zahar, astfel transformand-o intr-o prajitura "sofisticata" si apetisanta. Mesenii au fost incantati de prezentare si de gust, prin urmare o recomand! Poate o pregatiti pentru ziua indragostitilor 

Ingrediente:
- 250g pesmet
- 1 lamaie
- 2 oua
- 300 ml lapte rece
- 2 linguri cacao
- 200g zahar (in reteta e mai putin, dar eu am gustat compozitia si nu era deloc dulce)
- 1 lingura esenta de rom
- 3 linguri apa rece

Am amestecat intr-un castron pesmetul, cacao, laptele, esenta de rom, zeama si coaja de lamaie. Compozitia trebuie sa aiba consistenta unui gris moale.

In alte doua castroane am separat albusurile de galbenusuri. Galbenusurile le-am frecat cu apa si zaharul pana au devenit ca o crema. Albusurile le-am batut spuma tare, apoi am incorporat in ele crema de galbenusuri. Compozitia rezultata am amestecat-o cu cealalta compozitie, cea cu gris si cacao, si amestecul rezultat le-am turnat intr-o tava unsa cu ulei.

Tava am bagat-o la cuptor la foc moderat, pe raftul din mijloc al cuptorului, pentru aproximativ o ora. Cand prajitura se desprinde de marginea tavii si trece testul scobitorii, tava poate fi scoasa din cuptor.

Am rasturnat prajitura pe o foaie de hartie de copt si am lasat-o sa se raceasca bine.

Rece am taiat-o in bucati potrivite si am ornat fiecare bucatica cu un mot de frisca si cateva inimioare de zahar.

Foarte buna!
Sa ne fie de bine!

Tocanita de ceapa cu pipote si inimi de pui

Se pare ca in ultima vreme pregatesc retete simple, vechi, care-mi ofera amintiri placute despre bunici si vacante. Si reteta de fata se incadreaza in categoria comfort food, iar faptul ca o prepar din an in paste nu are nici o scuza.
In dorinta de a incerca tot felul de retete si tot felul de condimente uitam de mancarea gustoasa cu care am crescut noi mari. E buna o aducere aminte, nu?

Ingrediente:
- 1kg ceapa
- 1 morcov mare
- 1kg pipote si inimi de pui
- 2 linguri pasta de tomate
- 50ml ulei
- sare si piper macinat

Am spalat bine pipotele si inimioarele de pui si le-am pus la fiert, la foc mic, in apa rece cu o lingurita de sare. L-am spumuit de cate ori a fost nevoie si le-am lasat sa fiarba o jumatate de ora.

Intre timp am tocat ceapa si morcovul cu ajutorul razatorii minunate. In cateva minute am fost gata si n-am varsat nici o lacrima macar!

Uleiul l-am infierbantat intr-o cratita incapatoare si am calit in el ceapa si morcovul.

Cand ceapa a devenit sticloasa, am stins cu un polinic de zeama fierbinte, luata din cratita in care au fiert pipotele. Am adaugat pipotele si inimioarele fierte.Peste ele am turnat zeama din oala in care au fiert, cat sa le acopere bine.

Am adaugat si pasta de tomate, am potrivit gustul cu sare si piper macinat si am lasat mancarea sa dea un clocot. Intre timp am aprins focul la cuptor si dupa ce mancarea a inceput sa clocoteasca, am bagat cratita in cuptorul fierbinte.

Cratita a stat in cuptor aproximativ 30-40 minute, la foc molcom, pana cand zeama a scazut un pic, iar ingredientele au apucat sa se imprieteneasca.
Mancarea am servit-o fierbinte, alaturi de mamaliguta si muraturi asortate.

Sa ne fie de bine!

Ciorba de oase de porc

Spuneam in postarea trecuta ca am pregatit ostropel de pui dupa cartea mea de bucate cea veche. Ei bine, intamplarea a facut ca si ciorba de a doua zi sa o pregatesc indrumata de aceeasi carte (reteta 113).
Ciorba asta taraneasca a iesit foarte buna, acrisoara si satioasa. A placut mesenilor si s-a dovedit a fi o alegere inspirata.

Ingrediente:
- coaste de porc, cu carne
- 1 morcov
- 1 ceapa
- 1 telina mica
- 300g legume congelate (varza de bruxelles, mazare, fasole pastai verde)
- 50g orez
- 1l zeama de varza
- leustean sau telina frunze
- sare

Oasele le-am spalat si le-am pus la fiert in apa rece. Am pastrat focul mic si am adunat spuma ori de cate ori a fost nevoie.

O parte din legume le-am avut la congelator. Legumele proaspete le-am taiat marunt.
Cand ciorba nu a mai format spuma deasupra, am adaugat toate legumele si orezul spalat.

Focul l-am pastrat in continuare mic si am lasat ciorba sa fiarba pana cand legumele si orezul au fost gata.
Zeama de varza am fiert-o separat, in alta olicica, iar cand a inceput sa clocoteasca am turnat-o peste ciorba.

Am potrivit gustul de sare, am adaugat verdeata si am oprit focul.
Ciorba am servit-o fierbinte, cu ardei iute murat cu zahar si otet.

Pe vremea asta gri si umeda, ciorba asta face minuni!
Sa ne fie de bine!

Ostropel de pui

Uneori ma apuca melancolia si caut in cartea de bucate cea veche o reteta pe care o pot pregati din ingredientele ce le detin in acel moment. Acum fiind vorba de niste banale pulpe superioare de pui, am hotarat sa le transform in ostropel.

Ingredientele folosite de mine:
- 4 pulpe superioare de pui, cu tot cu spate
- 2 cepe
- 1 lingura faina
- 6 linguri ulei
- 1 lingura otet
- 200ml bulion
- 6 catei mari de usturoi
- sare si piper macinat

Pulpele de pui le-am spalat si le-am parlit, apoi le-am taiat si le-am prajit pe toate partile in ulei.
Intre timp am amestecat intr-o carafa bulionul, otetul si doua cani cu apa.

Cand pulpele au fost gata le-am scos intr-un caston si in uleiul ramas am calit ceapa si usturoiul taiate marunt.

In momentul in care ceapa a devenit sticloasa, am adaugat faina si am amestecat bine. Nu am lasat mult faina sa se prajeasca, ci numai 1 minut. Am turnat incet in cratita amestectul de bulion apa si otet, avand grija sa amestec mereu, pentru omogenizare.
Se formeaza un sos subtire.

In carte scrie ca sosul trebuie strecurat si abia apoi se pune carnea in el sa fiarba, dar eu am sarit acest pas pentru ca imi place ceapa si usturoiul in mancare.
Focul l-am pastrat mic si am lasat mancarea pe foc pana cand carnea a fost bine fiarta.
Mancarea am servit-o fierbinte, cu piure de cartofi si salata de varza cruda.

A fost foarte buna mancarea asta! Sosul ala face toti banii! Mi-a adus aminte de tocanitele pe care le facea mamaita mea. Orice facea ea mi se parea ca este cea mai buna mancare, mai ales ca le prepara cu dragoste, fara graba si fara nervi. Ca ea vreau sa ajung si eu! :D
Sa ne fie de bine!

Gogosi umplute cu varza (de post)

De cand am invatat de la soacra mea sa fac gogosi de post, nu exista luna a anului in care sa nu le prepar de minim 2 ori. Noua ne plac mult si de foarte multe ori m-au scos din impas cand a fost vorba de musafiri sau de pregatirea pachetelului pentru scoala/serviciu/excursie.
Cu o alta ocazie am umplut aceste gogosi cu sunca si cu cascaval si au fost minunate!  Fetitei mele i-au placut in mod deosebit si ori de cate ori fac gogosi ma intreaba daca le fac umplute cu sunca si cascaval.
Zilele trecute am facut aluatul pentru gogosi de post si pentru ca aveam o varzuca care statea stinghera in camara, m-am gandit ca sigur o sa le placa mesenilor niste gogosi cu varza. Am avut dreptate! Nu apucam sa le scot bine pe farfurie, ca si dispareau! A trebuit efectiv sa ascund ultimele 4 gogosi ca sa pot sa le fac poza. Bineinteles ca dupa ce am terminat, gogosile au disparut instantaneu.

Ingrediente:

- 500g faina (cantitatea este aproximativa deoarece e posibil sa mai fie nevoie de 3-4 linguri faina in plus)
- 200 ml apa calda
- 12g drojdie proaspata (o jumatate de cubulet)
- 1 lingura zahar
- 1/2 lingurita sare
- 1 lingura margarina
- ulei pentru prajit
- 1 varza (1- 1 1/2kg)
- 1 ceapa mare
- 6 linguri ulei
- sare, piper macinat, cimbru uscat

Prima data m-am ocupat de umplutura. Varza tocata marunt am frecat-o in pumni cu un praf de sare. Am calit in ulei ceapa tocata marunt cu sare (1 lingurita rasa), piper macinat (1/2 lingurita) si cimbru uscat (1 lingurita plina). Cand ceapa a devenit sticloasa, am adaugat varza scursa bine de zeama lasata. Focul l-am pastrat mic si am amestecat mereu, pentru a evita prinderea de fundul cratitei.
Cand varza si-a schimbat culoarea, devenind galbuie, am oprit focul.
Modul de lucru si poze cu prepararea aluatului gasiti aici:
http://cristina-cristinasworld.blogspot.ro/2010/11/gogosi-delicioase-si-pufoase-de-post.html

Din coca am rupt bucati de aluat pe care le-am intins cu un facalet pe blatul de lucru, intr-o foaie nu foarte subtire. Pe jumatate din suprafata foii am pus varza calita, avand grija sa las marginea libera. Am format gogoasa, apasand bine marginile foii pentru a evita iesirea umpluturii afara in momentul prajirii.

Le-am prajit in ulei, intr-o tigaie cu peretii inalti. Stratul de ulei trebuie sa fie gros cam de doua degete.

Cand s-au prajit frumos pe ambele parti le-am scos pe servetele de hartie absorbanta.
Au fost servite cu pofta si n-au avut timp sa se raceasca.

Un singur cuvant care le descrie: DELICIOASE!!!!!
Sa ne fie de bine!

UPDATE 28.02.2016
Am incercat si varianta cu varza rosie ♥♥♥