Daca exista tochitura de porc, de ce n-ar exista si tochitura de pui?
Cu intrebarea asta in minte, m-am pus pe cautat retete, poze, pareri, impresii. Pentru ca am auzit numai de bine si pentru ca nu vroiam sa fac doar o simpla tocanita de pui, mi-am suflecat manecile, m-am spalat pe maini, mi-am pregatit ingredientele si ceaunul (da, am ceaun cumparat de la un tigan caldarar si sunt tare mandra de el) si m-am apucat de treaba. Presupun ca mancarea iese bine si intr-o cratita de alt fel, insa in capul meu tochitura se face numai in ceaun cu fundul rotunjit (nici n-am multi pitici pe creier). Haiducie curata :)
De fapt ar fi fost haiducie daca faceam minunatia asta de tochitura la un foc de lemne langa ceva pomi si o intindere de apa, respirand aer curat si ascultand pasarelele. Insa si in mini-bucataria mea de bloc, la foc de aragaz si cu SKY.fm's Love Music in fundal a iesit bine. Iaca ce-am pus eu in ceaun:
- 1 kg pulpe inferioare de pui congelate
- 1/2 kg carnati proaspeti afumati
- 4 cepe mari
- 1/2kg ardei gras (eu am avut la congelator)
- 2 linguri untura
- 1 capatana usturoi
- sare si piper macinat - numai daca mai este nevoie (eu de exemplu, nu am mai pus)
Focul trebuie pastrat tot timpul mediu spre mic.
Daca nu aveti ceaun (care are peretii grosi) si vreti sa folositi o alta cratita, puneti sub ea ceva gros de fier sau de fonta.
Carnatii i-am taiat in feliute si i-am calit in untura incinsa.
Dupa ce s-au calit carnatii, am pus peste ei pulpele de pui congelate, dupa ce in prealabil le-am taiat in jumatate.
Ceapa si ardeiul le-am taiat marunt si le-am pus "capac" peste pulpe.
Am lasat totul sa fiarba mocnit. Pulpele si-au lasat la zeamaaaaaaa !!!
Eu nu am mai adaugat apa deloc pentru ca zeama lasata de pulpe a fost mai mult decat suficienta, bucatile de carne nu erau mari, iar tochitura presupune prajirea carnii, nu fierberea ei. Tochitura nu trebuie amestecata de prea multe ori cu lingura, deoarece riscam ca la sfarsit sa avem in oala in loc de bucati dragalase si bine definite de carne, o masa de fasiute de carne. Nu zic ca n-ar fi bune si alea, dar nu arata bine in farfurie si cum mancam mai intai cu ochii... Recomand folosirea lingurii pentru amestecare numai cand este absoluta nevoie. De preferabil ar fi doar o scuturare a ceaunului din cand in cand, doar asa, ca sa fie bagat in seama.
Nu am pus capac pe ceaun. Pana cand carnea se fierbe, se va evapora cat mai multa apa din ceaun si astfel carnita fiarta se va praji un pic in grasimea ramasa. Usturoiul l-am taiat fasii subtiri si l-am adaugat in mancare dupa ce am orpit focul. Tochitura gata arata asa:
Mergea lasata mai mult, sa scada mai mult zeama, insa pentru ca aveam in plan sa o mancam cu mamaliguta, am lasat-o mai zemoasa, sa avem in ce intinde.
Mamaliga eu o fac pripita si folosesc malai grisat. Pun apa la fiert cu sare si ulei. Cand incepe sa fiarba, torn malaiul in ploaie si amestec mereu cu telul pentru prajituri in forma de para (nu se formeaza cocoloase!) pana cand ajung la consitenta dorita. Mai las un minut pe foc si apoi rastorn mamaliga pe o tava udata cu apa rece.
Pentru tochitura asta m-am gandit sa fac bulgari de mamaliga umpluti cu branza de burduf. Din mamaliga fierbinte am taiat felii, in mijlocul lor am pus branza de burduf si apoi am format bilele. Au aratat foarte bine pe farfurie alaturi de carne si de castraveti murati.
Iaca si alte poze:
Stiu ca exista o gramada de retete in tara asta, stiu ca in alte parti se folosesc si alte ingrediente, stiu... Asta este insa o adaptare a tochiturii de porc (pomana porcului) ce o mancam cand stateam in Dobrogea. Si ce buna a iesit :) N-a mai ramas nimic :)
Pofta buna!
