vineri, 18 iulie 2008

Liniste





Linistea din-aintea furtunii...

Prevesteste ceva groaznic, linistea asta apasatoare. Nu adie nici un vanticel, nu latra nici un caine, nu ciripeste nici o pasare. Totul e impietrit, chiar si praful drumului netulburat acum de nimeni si de nimic. Frunzele nu mai soptesc, nu se mai cearta, nu se ating.

Vantul se odihneste. Vrea sa prinda puteri pentru mai tarziu. Vrea sa se duca in petit la domnul Nor Negru. O vrea de sotie pe fiica cea mica, Ploaia. Furtuna, mama ei, nu-l vrea de ginere. E prea sarac.

Intalnirea asta nu va fi una amicala si lipsita de certuri, mai ales daca vor asista la discutii Tunetul si Fulgerul, fratii mai mari ai Ploii. Nici Grindina , sora mai mare, nu -l place pe Vant. Vantul, saracul, nu are pe nimeni. E singur.

Ploaia isi plange dragostea, iar lacrimile mari si multe cad pe drum. Gata! Incepe!

2 comentarii:

  1. Scriitoare...
    Mereu cu privirea catre peisaj,dar cu un nemarginit suflet... Asterni din nou pe coala alba,vorbe alese pentru a-ti descrie starea...
    Povestitoare...
    Gasesti in orice un personaj,dandui viata ... creezi o povestioara si dai frau liber imaginatiei pentru a putea si alti sa intre in euforie...
    Si romantica...
    Tot ce te inconjoara este deinitia iubirii,dar este superb atunci cand imparti si celorlalti din lumea ta ....

    Iti multumesc!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu iti multumesc pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!

      Ștergere

Avertizare

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape