Incep cu un banc negru:
"Ion si Vasile se intampla sa moara in acelasi timp. Ajung amandoi in sala Judecatii de apoi.
- Tu, Ioane, mergi in Rai, iar tu, Vasile, mergi in Iad- suna sentinta.
Vasile, incurcat si foarte mirat: -Cum, eu care am muncit toata viata, sa merg in Iad? Ion toata viata lui a baut prin carciumi!
- Da, dar tu spuneai tot timpul"Sa te ia dracu de sapa nenorocita!", pe cand Ion, de cate ori ducea paharul la gura zicea "Primeste-l Doamne si pe asta!"
Credinta in Dumnezeu consta oare in zilele de post, in imbulzeala de la biserica din noaptea Invierii, in cumpararea de tot felul de obiecte "sfintite" cu care ne frecam de corp sa ne mearga bine, in calcatul in picioare pentru o sticla de aghiazma care sa ne fereasca de boli, in atingerea hainelor preotului care trece cu tamaitorul, in cruci de marmura neagra din cimitir?
De multe ori asa-zisa credinta merge mana-n mana cu fatarnicia, cu mandria, cu rautatea.
Cine esti tu sa spui ca daca nu tin post, daca spal rufe lunea (miercurea si vinerea), daca nu merg in fiecare duminica la biserica, daca nu donez o suma consistenta bisericii si daca nu ma inchin de cate ori rostesc "Dumnezeu" sunt mai putin credincios ca tine?
Cred ca sunt alte lucruri mai importante si care arata mai bine credinta mea, cum ar fi: sa nu vorbesc de rau, sa nu injur, sa nu fur, sa nu fiu invidioasa, sa nu mint, sa ajut. Chiar daca nu ma duc la biserica si nu pup cu evlavie toate icoanele ce-mi ies in cale (din motive mult prea vaste sa le enumar), inainte de culcare ma inchin si ma rog in gand pentru sanatatea copilului meu si pentru iertarea pacatelor.
Iarta-ne Doamne, ca nu stim ce facem!
