Intebarea de la care am pornit a fost"ce am realizat eu ?". In prima instanta nu am avut un raspuns si primul gand a fost "n-am realizat nimic cu care sa ma mandresc". Dezamagirea ma cuprindea incet. Am trait oare degeaba pe pamant? Chiar nu am nimic de aratat lumii?
Raspunsul salvator a venit cand cineva mi-a spus zambind:
- Ce fetita frumoasa! E a dumneavoastra?
Copilul meu e telul meu pe pamant. Pentru el traiesc, pentru el ma lupt, pentru el respir.
Deci am realizat ceva. Nu sunt chiar inutila.