Primul sarut

Emotie...

Aripi de fluturi ce bat atat de repede in stomacul meu.Paleta de culori a gandurilor mele e brusc formata numai din rosu si roz. Creierul mi-e amortit si refuza cu incapatanare sa proceseze altceva in afara momentului actual. O molesala dulce imi cuprinde tot corpul. Fiori ai momentului trait resusciteaza muschii, facandu-i sa vibreze.

Inima parca a luat-o razna.Bataile ei sunt mai puternice, mai puternice... Cu fiecare bataie, parca se mareste tot mai mult si nu mai are loc in pieptul parca prea mic sa faca fata unui asemenea sentiment. E un roib tanar si puternic, salbatic si frumos, ce nu mai poate sta ingradit. Vrea liber! Coama sa-i fluture in vantul asteptarii, sa galopeze pe taramul fericirii.

Mainile cauta cu ardoare sa simta tot, sa cuprinda tot. Nu lasa nimic neatins. Vor sa memoreze in varful degetelor fiecare centimetru descoperit. Nu sunt sigure de memoria lor si se intorc iar si iar in fiecare loc. Sunt lacome ca un pirat ce-si numara galbenii din comoara deabea gasita dupa ani intregi de cautari fara odihna.Ochii sunt inchisi, dar nu pentru vise. Ei vad tot. Ii ajuta atingerea, sunetul, asteptarea...

Citeste continuarea AICI

Acest articol nu imi apartine si este luat de pe http://www.elady.ro/

Inceput de concediu

Concediul meu a inceput de vineri seara(15 august), caci al meu sot nu vroia sa piarda nici o secunda. La drept vorbind si eu deabea asteptam sa se incheie odata capitolul (prea lung- cine l-o fi scris???????) "Soacra". Asa ca ne luam noi jumatate de dulap in valize( poti sa sti cu va fi vremea cu adevarat?), copilul si soacra si pornim.
In tren o aglomeratieee si cald si mirosuri care mai de care, in special de urina(de la mini wc-ul a carui usa nu statea inchisa), curent de te lua pe sus (pentru a anula din mirosuri si pentru a mai domoli caldura, toti au deschis geamurile- care erau opace de atat jeg), mizerie.
Unde mai pui ca trenul nostru desi era rapid, mergea mai incet ca personalu'. Oameni buni, pur si simplu se taraia pe sine! Daca ma dadeam jos si mergeam pe langa el, sigur ajungeam mai repede. Explicatiile: se lucreaza pe sine si sunt restrictii de viteza , e prea cald si sunt restrictii de viteza. Ok, am inteles, dar biletul de ce il platim la pret de rapid? Simplu. Pentru ca numele trenului este Rapid. Am cumparat bilete de 350 Ron ca sa ma plimb agale prin Romania, sa ma murdaresc pe pantaloni din cauza banchetei(a carei culoare adevarata nu o ghiceai din cauza jegului), sa-mi plezneasca vezica pentru ca timp de 13 ore nu am golit-o si sa ma ia cu dureri de masele si de urechi din cauza curentului. Privind partea plina a paharului, puteai inchide ochii si-ti puteai imagina ca esti cu trenul in Calcutta. Am putea spune ca am avut o calatorie exotica, nu? Cred ca la asta s-au gandit si cei de la CFR cand au facut raportul calitate- pret.
Dupa "lupte seculare" care au durat 13 ore, am ajuns la destinatie. Era 9 dimineata, dar soarele era atat de puternic, ca iti perfora capul. Simteai cum te prajesti. Baragan, de! Nu stiu cum am trait in orasul ala 22 de ani...
Eram lesinata. Caldura, oboseala si raul de masina (cumnatul meu conduce ca o cizma) m-au terminat. Imi era somn, greata, cald si-mi venea sa plang...Toate in acelasi timp.
Am dormit toata ziua, iar cand m-am trezit eram mai rau decat cand m-am culcat.
Frumos inceput de concediu, nu?

Citeste si acest articol .

M-am intors!

Gata, am revenit. Concediul a fost lung si plin.
Am multe de povestit, dar toate la timpul lor.
Multumesc ca nu m-ati uitat!

Compromisul

De la inceputul anului discutam pe tema "unde petrecem concediul?". Am cazut de acord ca anul acesta sa nu mai mergem la neamuri, pentru ca mereu ne intoarcem mai obositi si mai nervosi decat am plecat. Ne vom petrece concediul doar noi trei intr-un loc frumos, pe care inca nu l-am vizitat. Imi fac o multime de planuri, caut locatia cea mai buna...
Cu doua saptamani inainte de concediu, sotul meu decide ca...mergem la neamurile lui.
Socata si nervoasa, sunt hotarata sa nu ma duc. Nu asa am hotarat impreuna, nu asta era planul. Asa ca, ma apuc si fac rezervare si platesc avans pentru o saptamana la o pensiune draguta. Il pun pe el in fata faptului implinit si ii spun ca vom sta unde vrea el doar o saptamana, dar apoi vom merge unde vreau eu.
Am impacat si capra si varza.

Romantismul pierdut

Romantism...

Un buchet de flori special cumparat pentru tine si cu gandul la tine, un parfum care ne indeamna la visare, o scrisoare de dragoste, vorbe dulci soptite la ureche, imbratisari si sarutari dulci...

Nu mai visam, nu mai credem, nu mai avem rabdare, suntem obositi si nervosi. Zambetele dispar incet dar sigur din rutina vietii. Uitam.

Le vrem dar nu avem curajul sa le cerem.

Mai trece o zi, mai trece un an...Pana cand?