marți, 29 noiembrie 2011

Pizza cu blat din paine


De foarte multe ori painea ramane nemancata la noi acasa. Desi cumpar o paine mica, deoarece nu suntem mari consumatori de paine, mereu raman cateva felii de paine. Nu stiu ce fac altii cu painea veche de o zi - doua, dar eu prefer sa o transform in pizza. Puritanii vor stramba din nas si vor spune ca o asa mare tampenie n-ar manca in vecii vecilor, dar mie mi se pare ca este un pacat mare sa arunci painea sau sa o lasi sa mucegaiasca, iar pseudo - pizza asta este foarte gustoasa.
Pentru tava mare din dotarea standard a aragazului, folosesc:
- felii de paine veche de cel putin o zi
- 300ml lapte rece
- 5 oua potrivit de mari
- o jumatate de cana de sos de rosii (cam 150ml)
- mezeluri taiate feliute sau cubulete (ce am prin frigider)
- ciuperci taiate feliute (vreo 6 ciuperci maricele sunt de ajuns)
- cascaval, telemea sau chiar branza de burduf
- optional: fasii de ardei sau gogosar, porumb boabe din conserva, masline, ceapa rosie taiata pestisori, ceapa verde
Toppingul difera de la caz la caz si depinde foarte mult de ceea ce am in frigider/camara la acel moment. Ceea ce nu lipseste niciodata sunt ciupercile si cascavalul/telemeaua/branza de burduf.
Prima data imi pregatesc toate ingredientele necesare pentru topping. Tai la dimensiunea dorita mezelurile, ciupercile, ardeii si celelalte chestii ce vreau sa la folosesc. Dau pe razatoare cascavalul/telemeaua sau faramitez cu mana branza de burduf (daca asta folosesc). Ouale le bat bine intr-un castronel impreuna cu 100ml lapte rece.
Aprind focul la cuptor sa se incalzeasca si captusesc tava cu hartie de copt.
Peste hartie asez cat mai strans felii de paine, iar locurile ramase goale le umplu cu bucatele de paine. Cu ajutorul unei linguri umezesc feliile de paine cu laptele rece ramas, apoi torn peste ele ouale batute cu lapte.
Imprastii uniform peste paine bucatelele de mezeluri si celelalte chestii ce le folosesc (in afara de cascaval/telemea/branza de burduf) si stropesc totul cu sosul de rosii.



La urma pun razatura de cascaval/telemea sau bucatele mici de branza de burduf si bag tava la cuptor, la foc potriv spre mare, pe raftul cel mai de sus al cuptorului.


Va sta la cuptor pana cand se va inchega oul si pizza va prinde un pic de culoare pe margini (la mine dureaza cam 40 - 45 minute).



Se taie felii foarte frumos daca ii dati timp de respiro vreo 10 minute dupa ce ati scos tava din cuptor.


Este foarte buna calda, dar si rece si poate costitui o cina, un mic-dejun sau un pachetel pentru serviciu/scoala foarte gustos si satios.


Pofta buna!

duminică, 27 noiembrie 2011

Cea mai buna placinta cu mere


Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, facea cea mai buna placinta cu mere din lume. Placinta mai buna ca cea facuta de ea nu am mancat nicaieri in alta parte. De cate ori mancam placinta de la ea ii spuneam " Neaparat sa ma inveti si pe mine sa fac placinta asta!" si ea imi raspundea " Hai tu, copila, sa te invat, ca n-o sa traiesc o mie de ani.". Am tot amanat momentul, gasind tot felul de scuze si sigura fiind ca bunica chiar o sa traiasca o mie de ani. Din pacate, intr-o zi m-am trezit ca bunica nu mai e si ca secretul si reteta celei mai bune placinte cu mere din lume s-a pierdut o data cu plecarea bunicii intro lume in care nu exista telefon, internet, nici macar posta. Atunci, in momentul ala, am hotarat ca este momentul sa fac ceva pentru a nu pierde o amintire atat de draga mie, cea mai vie si mai dulce amintire ce ma leaga de bunicuta mea. Am cautat ceva caiete ale bunicii in care sa se afle reteta, am intrebat-o pe mama daca are scris ea pe undeva sau daca macar isi aduce aminte, am intrebat matusile... Degeaba. Cu tristete ma gandeam ca este o cauza pierduta.
Intr-o zi, Lia ( Povesti culinare ) mi-a lasat un comentariu la o reteta postata de mine si pentru care ma inspirasem de la ea ( Cornulete fragede cu untura a la Lia ), in care ma invita sa verific si reteta ei de placinta cu mere, poate era ce cautam. Stiu ca atunci am vizitat blogul ei si am citit reteta, propunandu-mi sa o incerc cat de curand, apoi insa am avut altele de facut si am uitat de ea. Pana intr-o zi, cand mi-am adus aminte de ea  smiley1298.gif. Am recitit reteta, mi-am adunat toate ingredientele sa le am la indemana si m-am apucat de treaba.  

** Aluat:
- 500 g faina
- 200 g unt
- 1 ou
- 100 zahar
- 3 linguri smantana 20% grasime
- 1 plic praf de copt
** Umplutura:
- 100 g unt
- 2 kg de mere curatate de coaja si rase
- 100 g zahar
- praf de scortisoara
** In plus:
- 100g zahar pudra pentru presarat peste placinta fierbinte

Ingredientele sunt pentru tava mare din dotarea standard a aragazului.
Prima data am pus intr-o cratita toate ingredientele pentru umplutura si le-am calit la foc mic pana cand s-a evaporat toata zeama ce si-au lasat-o merele. Am avut grija sa amestec compozitia aproape continuu, pentru a evita lipirea ei de fundul cratitei. Dupa ce zeama s-a evaporat, am oprit focul si am pus cratita in camara, la rece, deoarece se intinde rece pe foile de aluat.
Intr-un bol am amestecat toate ingredientele pentru aluat si am obtinut un aluat fraged, ce nu se lipeste de maini. I-am dat forma de bila, l-am acoperit cu o punga si l-am bagat la frigider pentru o jumatate de ora.



Dupa ce au trecut cele 30 de minute, cat trebuia sa stea aluatul la rece, am scos bila de aluat si am taiat-o in doua, apoi mi-am pregatit doua foi de hartie de copt mari cat tava in care urma sa coc placinta minunata.
Fiecare jumatate de aluat am intins-o bine cu sucitorul pe cate o foaie de hartie de copt si astfel am scapat de stresul ruperii foii la transferul ei in tava.



O foaie de aluat am pus-o cu tot cu hartia de copt in tava. peste ea am intins in strat uniform umplutura racita bine, apoi am acoperit cu cealalta foaie de aluat si am indepartat hartia de copt de pe aceasta din urma. Am facut cateva gaurele cu o furculita, ca sa nu se bombeze placinta la copt,  apoi am bagat tava in cuptorul fierbinte, pe raftul cel mai de sus si am lasat-o la bronzat, la foc potrivit de tare, pana a prins o culoare frumoasa. La mine a durat cam 45 de minute. Coca nu trebuie sa se bronzeze tare, vorbim totusi de un aluat fraged. Trebuie numai sa se coaca si sa prinda un pic de culoare pe margini.





Dupa ce am scos-o din cuptor, am pudrat-o din belsug cu zahar pudra si am servit imediat pentru ca nu mai puteam de pofta. La ce mirosuri ne-au invadat casa in timpul coacerii, cine mai putea sa zica " Eu astept sa se raceasca." ?





Ma credeti sau nu, eu va spun ca atat de repede s-a "topit" placinta din tava, ca nici n-a apucat sa se raceasca de tot saraca. Prin urmare, am fost obligata sa mai fac una, la nici 24 de ore de la prima incercare smiley4033.gif.
Lia, sarut mana pentru reteta! Era exact ce cautam!

vineri, 25 noiembrie 2011

Budinca de ciuperci


Am zile in care nu vreau sa aud de carne. Sotul si fetita mea, spre deosebire de mine, sunt carnivori convinsi. Cum impac si capra si varza, adica cum impac si mofturile mele si mofturile lor? Trisez smiley6557.gif. Ciupercile mereu mi-au fost de ajutor in astfel de cazuri, iar mofturosii mei niciodata nu au comentat prea tare cand le-am schimbat "leguma" preferata cu ciuperci.
Ciuperci aveam, chef de bucatareala aveam, nu mai lipsea decat o reteta ce nu am mai incercat-o pana acum. Si cum imi bateam eu capul ce anume sa fac de mancare, mi-am adus aminte de o reteta ce am citit-o cu ceva vreme in urma pe Diva in bucatarie: Budinca cu ciuperci. Suna tare bine, nu? Am cautat reteta si am pregatit ingredientele:

- 500g ciuperci
- 50 g cascaval ras
- 3 cepe
- 4-5 linguri ulei
- 3 felii franzela inmuiate in lapte
- sare si piper
- patrujel verde
- 6 oua
Am taiat ceapa marunt si am calit-o in ulei pana a devenit sticloasa. Am adaugat ciupercile curatate si taiate bucatele si am mai tinut pe foc cateva minute pana s-au patruns si ele.
Am separat albusurile de galbenusuri. Albusurile le-am batut spuma cu un praf de sare, apoi am adaugat galbenusurile, putin cate putin, amestecand cu grija sa nu se lase spuma.
Feliile de paine le-am stors bine de lapte si le-am faramitat. Le-am amestecat apoi cu ceapa calita, ciupercile, cascavalul si verdeata taiata marunt. In acest amestec am incorporat cu grija spuma de oua.


Compozitia rezultata am turnat-o intr-o tavita cu peretii mai inalti, unsa din timp cu ulei si tapetata cu faina.


Tavita astfel pregatita am bagat-o in cuptorul fierbinte, pe raftul cel mai de sus si la foc mediu, unde am lasat-o prada caldurii pana a prins deasupra o crusta rumena si frumoasa. Gata! Toata lumea la masa!




Este buna si calda si rece, insa frumos nu se taie decat dupa ce s-a racit.
Pofta buna!

P.S. Taiata in patratele mici, apoi asezata pe un platou frumos alaturi de alte gustarele, pote constitui un aperitiv minunat la o petrecere. smiley2383.gif

luni, 14 noiembrie 2011

Particip la Medias Blog Awards

Ei bine, iata ca Medias Blog Awards a ajuns la a 3-a editie. Ce este Medias Blog Awards? Este un eveniment la care pot participa persoane fizice si juridice din orasul Medias ( care au resedinta in orasul Medias sau isi desfasoara activitatea aici) care au un blog on-line , activ in ultimele 2 luni si care-si exprima interesul de participa prin completarea formularului de participare pus la dispozitie de catre organizatori.
Desi inscrierile au inceput din 24 octombrie, din diferite motive am tot amanat inscrierea blogului meu la acest eveniment. Ei bine, astazi (in penultima zi de inscriere) m-am inscris in sfarsit.
Anul acesta am inteles ca s-au inscris mai multe bloguri fata de anii precedenti si asta nu poate decat sa ma bucure. Inseamna ca medesenii au ceva de zis si nu se dau la o parte sa arate asta lumii intregi. Sa mai zica cineva ca in Medias nu se intampla nimic niciodata :)

Medias Blog Awards 2011 este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro, Mediaslive.ro, Big Pizza, Contrast Publicitate si Feri Teglas Blog.

duminică, 13 noiembrie 2011

Prăjitura albă cu cremă de lamâie

Uneori iti dai seama ca ai mancat prea multa ciocolata si vrei sa o scoti din peisaj o vreme. Te tot gandesti si-ti tot bati capul cum sa faci si cum sa dregi sa scapi de dulcea ispita. Iti spun eu: cu o prajitura care nu contine ciocolata  smiley1850.gif. Din cauza cremei de lamaie si a foilor care se fragezesc tare tare, te vei putea bucura de ceva dulce, aromat si bun oricand simti nevoia. Ia insa in considerare si timpul care trebuie sa-l aloci prajiturii pentru a se fragezii, o zi si o noapte, sau macar o noapte daca e urgenta mare.
Intinsul de foi subtiri si coacerea lor pe fundul tavii nu trebuie sa sperie pe nimeni. Chiar daca pare dificil, nu e deloc asa. Trebuie doar putina atentie si rabdare.

Ingrediente pentru 3 foi (25x35cm):
- 80 g unt
- 1 ou
- 3 linguri de zahar
- 5 linguri de lapte
- 300g faina
- 1 lingura amoniac

Ingrediente crema:
- 800 ml lapte
- 5 linguri faina (sau amidon)
- 1ou
- 250g zahar
- 1 lingura esenta de vanilie
- 250 g unt la temperatura camerei
- o lamaie

Pentru foi, untul trebuie frecat bine cu zaharul. Peste ele am pus oul, laptele si amoniacul si am avut grija sa amestec bine totul. Ultima a fost adaugata faina si am framantat bine. A rezultat o coca numai buna de intins pe care am impartit-o in trei bile egale. Bilele le-am acoperit cu folie si le-am lasat sa-si traga sufletul vreo jumatate de ora.
Intre timp am incins cuptorul.
Pentru a simplifica un pic lucrurile, am intins fiecare bila de coca direct pe hartie de copt. Astfel este posibile intinderea de foi subtiri fara a mai risca ruperea lor la transferul pe tava.


Foile astfel pregatite le-am copt pe fundul unei tavi, timp de 10 minute, pe raftul cel mai de sus al cuptorului. Foile trebuie sa ramana albe, deci nu au voie sa prinda culoare. Timpul de coacere este suficient deoarece foile sunt subtiri.


Dupa coacere se lasa la racit pe o suprafata dreapta.
Crema: intr-un castronel am amestecat bine faina, oul, zaharul, vanilia si 100 ml lapte. Restul de lapte l-am pus la fiert, iar cand a inceput sa clocoteasca am micsorat focul si am adaugat in el amestecul din castronel. Cu un tel am amestecat bine si continuu pentru a evita formarea de cocoloase. Compozitia trebuie sa ajunga la consistenta unei budinci. Cand a ajuns la aceasta consistenta, am oprit focul si am lasat-o sa se raceasca bine de tot.
Intre timp am razuit si stors lamaia si am frecat untul spuma. Peste untul frecat am adaugat lingura cu lingura budinca rece, iar la sfarsit am adaugat coaja si zeama de lamaie.
Toate fiind astfel pregatite, am cladit prajitura.


Peste ultima foaie am pus o foaie de copt si un fund de lemn gros ca sa preseze. Prajitura am lasat-o pana a doua zi, pentru a lasa timp foilor sa se inmoaie.
A doua zi am pudrat prajitura cu zahar pudra, am taiat-o, am pozat-o si am mancat-o :)





Sursa de inspiratie: Dimineti insorite

duminică, 6 noiembrie 2011

Porc cu legume si taitei de orez


Cu bucataria chinezeasca am facut cunostinta in urma cu doi ani si de atunci i-am devenit fan adevarat. Cu toata ca pana acum nu am publicat nimic pe blog care sa arate lucrul asta, ori de cate ori am ocazia fac ceva de mancare in stil asiatic. Nu voi pretinde nici un moment ca mancarea facuta de mine este autentica, pentru ca nu este. Folosesc ingrediente locale si ma joc de-a bucatarul chinez. Mancarea este foarte buna, chiar daca nu este facuta de un chinez si nici nu contine toate ingredientele pe care le-ar folosi un chinez.
Daca cineva vrea sa manance mancare chinezeasca buna, autentica si facuta de un chinez (de fapt sunt doi smiley6828.gif ) il sfatuiesc sa faca cumva si sa ajunga la Restaurantul Zen din Medias. Sigur va fi multumit!
Dar sa revenim la mancarea noastra si sa adunam urmatoarele ingrediente:
- 400 g carne macra de porc (sau vita, sau pui - ce va place)
- un morcov potrivit de mare
- un castravete potrivit de mare
- un ardei gras mic
- doua pungute de taitei de orez Vifon (alea de supa)
- 2 linguri sos de soia
- 5 linguri ulei
- o lingura condiment de tip delikat
- 3 catei de usturoi
- o bucatica de vreo 5cm de ghimbir
- doua fire de ceapa verde

Carnea o tai fasiute, ghimbirul il curat de coaja si il razui pe razuitoarea cu ochiuri mici, usturoiul il curat si il tai feliute subtiri, iar ardeiul, castravetele si morcovul le tai bastonase.
Mancarea chinezeasca nu se fierbe mult, iar focul de sub wok este mare, de aceea inainte de a te apuca de gatit este recomandat sa ai toate ingredientele la indemana, gata taiate si pregatite.


In doua cani de apa fiarta puse intr-un castron pun taiteii Vifon la umflat.
Pun wok-ul pe foc, torn uleiul si calesc in el ghimbirul si usturoiul cateva secunde. Pentru ca focul este mare si uleiul incins exista pericolul ca usturoiul si ghimbirul sa se arda daca nu sunt supravegheate.


Adaug bastonasele de morcov, castravete si ardei si le calesc si pe ele vreo trei minute.


Peste legume pun condimentul de tip delikat si dupa cateva secunde adaug sosul de soia. Dupa ce am amestecat bine, adaug fasiile de carne si amestec iar.


Las pe foc, amestecand din cand in cand, pana cand carnea se patrunde si e buna de mancat. Pentru ca bucatile de carne sunt mici, nu au nevoie de mult timp sa se faca, prin urmare wok-ul nu trebuie lasat nesupravegheat.
Cand carnea este gata, opresc focul si adaug taiteii de orez scursi bine de apa in care au stat si ceapa verde taiata mic. Amestec usor, las mancarea 5 minute sa isi traga sufletul si taiteii sa imprumute din sosul mancarii, apoi impart in farfurii si servesc la masa.



Concluzie: e buna joaca asta de-a bucatarul chinez smiley5541.gif Toti au mancat cu pofta si nimeni nu a lasat nimic in farfurie.
Pofta buna!

PS Mancarea asta am refacut-o cu carne de pui o data si cu carne de vita alta data. Au fost la fel de bune ca si cea prezentata mai sus. Dovada? Intr-o alta postare smiley2533.gif

vineri, 4 noiembrie 2011

Caserola mexicana cu oua coapte


E bine din cand in cand sa-ti lasi imaginatia sa zboare. La fel de bine este sa incerci lucruri noi, retete noi, alaturari de ingrediente care la prima vedere nu sunt compatibile dar care pot fi o revelatie buna.
Cu ceva vreme in urma am descoperit blogul Kalyn's kitchen si mi-a placut mult cum autoarea blogului exeperimenteaza tot felul de retete, care mai de care mai spectaculoasa si mai inedita. Intr-o zi, pe cand navigam pe blogul ei, am dat peste o reteta al carei titlu mi-a captat atentia: Recipe for Mexican Baked Eggs with Black Beans, Tomatoes, Green Chiles, and Cilantro. Reteta in sine, foarte usoara si fara mofturi, precum si ingredientele putine si ieftine m-au determinat sa incerc si eu sa reproduc in bucataria mea felul asta de mancare. Si bine am facut :) Ne-a placut foarte mult! Mancarea a fost buna si satioasa, unde mai pui ca se prezinta la final ca o mica surpriza.


Nu stii ce ai in farfurie pana nu "deschizi" pachetul :) 

Ingrediente:

- o ceapa nu prea mare
- 2 linguri ulei de masline
- 1/2 lingurita chimen macinat
- 1/4 lingurita praf de ardei iute
- o conserva rosii cubulete in bulion
- o conserva fasole rosie
- 6 oua
- cascaval pentru crusta
- coriandru proaspat (optional)
Am incins cuptorul si am pregatit o tava cu peretii inalti. Fasolea rosie am scurs-o de zeama din conserva si am clatit-o bine cu apa rece, apoi am lasat-o intr-o strecuratoare sa se scurga bine de apa.
Intr-o craticioara am calit in ulei de masline ceapa taiata mic, apoi am adaugat chimenul macinat si praful de ardei iute si am mai lasat pe foc vreo doua minute.


Am adaugat cubuletele de rosii in bulion si fasolea rosie scursa de apa. Am lasat pe foc vreo 30 de minute, amestecand din cand in cand.



Sosul a inceput sa se ingroase si mirosea atat de bine, ca mai ca m-as fi oprit aici si as fi servit mancarica asta cu ceva muraturi asortate. Nu m-am abatut insa de la planul initial si am continuat.
Am uns tava cu putin ulei si am turnat in ea amestecul cu fasole. Deasupra am spart cu grija ouale si le-am asezat astfel incat sa acopar cat mai mult din suprafata mancarii, apoi am bagat tava la cuptor pentru 10 minute, la foc moderat si pe raftul cel mai de sus, pana cand ouale au inceput sa se inchege dar nu erau inchegate de tot.



Deasupra oualor am pus un strat generos de cascaval si am bagat iar tava la cuptor pana cand cascavalul s-a transformat intr-o prea-minunata si apetisanta crusta aurie.



Am lasat vre-un sfert de ceas sa-si traga sufletul, apoi am servit mancaciosilor si pofticiosilor. Am avut grija sa portionez mancarea astfel incat fiecare portie sa contina un ou copt.


Concluzie: de refacut neaparat si cat mai repede! :)
Pofta buna!

PS Daca renuntam la oua si acoperim mancarea cu cascaval de post, obtinem o minunata si satioasa mancare de post.

Avertizare

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape