luni, 8 decembrie 2008

Departe sunt de tine - Mihai Eminescu


Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!

5 comentarii:

  1. incearca sa-ti scrii propriile poezii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu sunt poeta.
    Scriu uneori proza.
    Imi place Mihai Eminescu si voi continua sa reproduc pe blogul meu cateva din scrierile lui.
    Multumesc de vizita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina iti doresc sarbatori fericite, un Craciun imbelsugat si magic, alaturi de cei dragi, multa sanatate si un An Nou plin de bucurii !!!
    LA MULTI ANI !!!

    RăspundețiȘtergere
  4. E minunata aceasta poezie, abia acum am vazut mesajul tau si am venti repede sa o citesc! Mi-a placut tare tare mult! Pupici dulci!

    RăspundețiȘtergere

Avertizare

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape