Prajitura asta frumoasa, impreuna cu muuulte altele, este pe lista "de incercat" de multa vreme. In capul meu staruia ideea ca este o prajitura complicata si necesita mult timp liber. Cum aproape niciodata nu gaseam destul de mult timp liber, am amanat-o si iar am amanat-o. In plus nu ma hotaram ce reteta sa pun in practica.
Intr-o zi am vazut prajitura cabana la tiza mea pe blog (Arome si culori) si pentru ca mi-a placut mult cum arata in pozele ei, pentru ca mi s-a parut foarte usor de facut dupa ce am citit indicatiile ei si pentru ca a mentionat ca este o reteta mostenita de la mama ei, iar eu ador retetele vechi, m-am mobilizat si am realizat si eu minunata prajitura cabana 😊
Am avut un pic de furca cu betisoarele, dar voi povesti mai multe cand ajung la ele. Din ingredientele de mai jos mi-au iesit doua cabane lungi si mari 😉
Ingrediente:
***Aluat:
- 2 oua marisoare
- 4 linguri lapte
- 3 linguri miere
- 250g zahar
- 80g unt (80% grasime am folosit eu)
- 1 lingurita bicarbonat de sodiu
- 600g faina (de 650 am folosit eu, nu de 000)
- 2 linguri cacao (pentru betisoare)
***Crema:
- 750 ml lapte
- 2 plicuri praf pentru budinca de vanilie
- 8 linguri zahar
- 2 pliculete zahar vanilat
- 250 ml frisca lichida vegetala (eu am folosit Meggle)
***Glazura:
- 200g ciocolata amaruie (55%)
- 200 ml frisca lichida vegetala
Prima data am preparat budinca pentru crema, din lapte, praf pentru budinca, zahar si zahar vanilat, si am lasat-o sa se raceasca.
Pentru aluat am amestecat intr-o olicica cele doua oua, untul, mierea, laptele si bicarbonatul de sodiu.
Intr-o alta olicica, in care incapea primul vas, am pus putina apa si am pus-o pe foc. Cand apa a inceput sa fiarba, am micsorat focul si am pus prima craticioara in cea in care fierbea apa. Apa nu trebuie sa ajunga la fundul craticioarei mai mici!
Am lasat totul pe foc mic, avand grija sa amestec mereu cu un tel, pana cand compozitia a inceput sa se ingroase. Am luat vasul de pe aburi si am oprit focul.
Peste amestecul ingrosat am adaugat faina si am amestecat bine pana am obtinut o coca putin lipicioasa. Coca am rasturanat-o pe masa infainata si am mai framantat-o putin, apoi am impartit-o in doua parti egale. O parte de aluat am pus-o intr-un castron si am adaugat peste ea cele doua linguri de cacao.
Tare greu s-a incorporat cacaoa in coca! Oricat am framantat, tot nu am reusit sa obtin o coca colorata uniform. In plus coca a devenit greu de manevrat si de modelat, prin urmare a fost un chin sa modelez cele 12 betisoare 😕 Mi-au iesit niste chestii noduroase si inegal de groase pe lungimea lor, colorate neuniform. Tare m-am mai necajit cu ele 😌 Am avut noroc ca gustul a fost bun la final, altfel reteta nu ar mai fi aparut aici 😁
***O mica modificare data viitoare: voi imparti compozitia si faina in doua parti egale. Din prima jumatate voi obtine coca pentru foi, iar in a doua jumatate voi adauga cacao, avand grija sa scot doua linguri de faina, obtinand astfel coca pentru betisoare.
Cum ziceam, din coca maronie am modelat cum am putut 12 betisoare cat de cat egale ca lungime (am luat ca reper lungimea tavii de la aragaz - 37 cm, dar betisoarele au avut mai mult 33 - 34 cm), betisoare pe care le-am asezat intr-o tava captusita cu hartie de copt si le-am copt la 180 grade, caldura sus si jos, pentru 12 minute. De verificat dupa 10 minute daca nu sunt gata! In timpul coptului se mai umfla.
Le-am copt la 180 grade, caldura sus si jos, pentru 10 - 12 minute, pana au prins culoare.
Am batut spuma tare frisca vegetala. Peste ea am adaugat lingura cu lingura budinca de vanilie si am amestecat bine. Astfel am obtinut crema pentru prajitura cabana.
Pe o tava incapatoare am asezat cele doua fasii mai late de foaie alba. Le-am uns generos cu crema si peste crema am asezat cate 3 bastonase cu cacao. Deasupra lor am pus un strat grosut de crema si peste crema am asezat 2 bastonase cu cacao. Le-am uns si pe acestea cu crema si peste crema am asezat ultimul bastonas. Se folosesc deci 6 bastonase cu cacao la fiecare cabana.
Am uns totul bine cu crema ramasa.
Am lipit cu grija acoperisul prajiturii cabana, presand usor pe toata lungimea si avand grija sa nu-i stric forma triunghiulara.
La final am topit ciocolata amaruie in frisca vegetala usor incalzita. Am amestecat bine cu un tel pana am obtinut o glazura lucioasa, usor grosuta. Am turnat glazura imediat pe cele doua prajituri cabana, avand grija sa acopar bine laturile.
Am lasat prajitura la rece, in frigider, peste noapte.
Imi era frica de momentul felierii si aveam temeri cu crema care iese pe unde nu trebuie si acoperis care se incapataneaza sa se felieze si prefera sa se turteasca. Temerile mele au fost fara rost pentru ca prajitura s-a feliat foarte usor cu un cutit cu lama subtire si usor zimtata.
Ia priviti frumusete de sectiune:
Prajitura a iesit foarte buna ♥♥♥ Nu este uscata, nici moale, are suficienta crema si ciocolata, este suficient de dulce si face senzatie in fata oricarui mesean 😁 Eu chiar am facut impresie buna in fata musafirilor 😏
Daca nu ati incercat inca prajitura cabana, cred ca este cazul sa va apucati de treaba 😉
Se pastreaza foarte bine cateva zile la frigider, fara sa isi schimbe gustul sau textura.
Multumesc Cristina pentru reteta! 💋
