Simona e vecina mea de un an. Face mereu mancare buna, chiar foarte buna. Stiind ca eunt "ciorbareasa" de felul meu dar ca nu ma incumet sa fac supe/ciorbe/borsuri pentru ca ceilalti membri ai familiei mele cam stramba din nas cand aud de ele, de fiecare data cand face o minunatie lichida imi aduce si mie intr-o olicica. Practic m-a infiat si m-a luat sub aripa ei ocrotitoare. De ce zic asta? Pentru ca are mereu grija de mine, mai ales cand sunt bolnava. Simona are doua fete (Diana - 17 ani si Georgiana - 8 ani), lucreaza zi lumina, dar cu toate astea gaseste mereu timp si pentru mine. Placinta asta ea a facut-o, pentru mine special. Stia ca sunt intr-o eterna cautare a placintei perfecte cu mere si mi-a zis ca stie ea o reteta simpla de tot si foarte buna.
Ingrediente:
*** Foi:
- 2 cesti untura topita (tineti cont ca o ceasca are in jur de 125ml)
- 1 ou
- 1 ceasca apa
- faina cat cuprinde (aproape 800g)
*** Umplutura:
- 1kg mere razuite
- scortisoara
- zahar
*** Deasupra:
- zahar pudra
Intr-o cratita a pus o ceasca de untura topita, o ceasca de apa si oul si a inceput sa amestece cu o lingura de lemn, adaugand incet faina.
Cand coca a capatat consistenta dorita si era numai buna de prelucrat, a rasturnat-o pe masa infainata si a mai framantat-o un pic cu mainile.
A intins-o intr-o foaie nu foarte subtire si a uns-o bine cu untura topita peste tot.
Foaia unsa a impaturit-o si apoi a bagat-o la frigider pana a pregatit umplutura.
Merele le-a razuit cu tot cu coaja si le-a strans in pumni pentru a scapa de excesul de zeama. Le-a amestecat apoi cu scortisoara pudra si cu zahar, dupa gust.
A mai batut repede un blat pentru o alta prajitura, a bagat-o la cuptor, apoi a scos coca impaturita din frigider. A taiat-o in jumatate si fiecare parte a intins-o intr-o foaie subtire, cat tava in care urma sa coaca placinta.
Tava a uns-o cu untura topita. A intins in tava o foaie de coca, peste ea a pus umplutura si a acoperit cu cealalta foaie de coca. A intepat placinta din loc in loc cu o furculita si a bagat tava la cuptor la foc potrivit.
Cand a devenit aurie si marginile foilor erau usor maronii, placinta a fost gata.
Dupa ce placinta s-a racorit o jumatate de ora, a pudrat-o cu zahar pudra din belsug si a taiat-o bucati.
Foile au iesit foarte fragede si in prima poza cu sectiunea am reusit sa surpind foitele subtirele in care s-au transformat foile de placinta.
Placinta a fost foarte buna atat calda cat si rece, a doua zi. Nu are ingrediente multe si scumpe si nici nu necesita metode de prelucrare complicate. Merita retinuta reteta asta si refacuta!
Sarut mana Simona! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere, sa ne mai faci si alta data! :D
